Ballad Of Mona Lisa - Panic ! At The Disco Lyrics

formspring.me

Ask me anything http://formspring.me/moiseflory

Toni & Tone & Lexi - Forever Alive

Durerea unui suflet...

INGER SI DEMON

Noaptea-n Doma întristata, prin lumini îngalbenite
A facliilor de ceara care ard lânga altare
Pe când bolta-n fundul Domei sta întunecoasa, mare,
Nepatrunsa de-ochii rosii de pe mucuri ostenite,


In biserica pustie, lânga arcul în parete,
Genuncheata sta pe trepte o copila ca un înger;
Pe-a altarului icoana, în de raze rosii frângeri,
Palida si mohorâta Maica Domnului se vede.


O faclie e înfipta într-un stâlp de piatra sura;
Lucii picaturi de smoala la pamânt cad sfârâind
Si cununi de flori uscate fâsâiesc amirosind
S-a copilei rugaciune tainic, soptit, murmura.


Cufundat în întuneric, lânga-o cruce marmurita,
Intr-o umbra neagra, deasa, ca un demon El vegheaza,
Coatele pe bratul crucii le destinde si le-asaza,
Ochii cufundati în capu-i, fruntea trista si-ncretita.


Si barbia lui s-apasa de al pietrei umar rece,
Parul sau negru ca noaptea peste-al marmurei brat alb;
Abia candela cea trista cu reflectul ei roz-alb
Blând o raza mai arunca ce peste-a lui fata trece.


Ea un înger ce se roaga , El un demon ce viseaza;
Ea o inima de aur,  El un suflet apostat;
El, în umbra lui fatala, sta-ndaratnic rezemat
La picioarele Madonei, trista, sfânta, Ea vegheaza.

Pe un mur înalt si rece de o marmura curata,
Alba ca zapada iernei, lucie ca apa lina,
Se rasfrânge ca-n oglinda a copilei umbra plina
Umbra ei, ce ca si dânsa sta în ruga-ngenucheata.


Ce-ti lipseste oare tie, blond copil cu-a ta marire,
Cu de marmur-alba fata si cu mâinile de ceara?
Vad  o negura diafana mestecata-n stele;  clara
E privirea-ti inocenta sub a genelor umbrire;


Ce-ti lipseste sa fii înger  aripi lungi si constelate.
Dar ce vad: Pe-a umbrei tale umeri vii ce se întinde?
Doua umbre de aripe ce se misca tremurânde,
Doua aripe de umbra catre ceruri ridicate.


O, nu-i umbra ei aceea  este îngeru-i de paza;
Lânga marmura cea alba vad fiinta-i aeriana.
Peste viata-i inocenta, viata lui cea sfânta plana,
Lânga dânsa el se roaga, lânga ea îngenuncheaza.


Dar de-i umbra ei aceea  atunci Ea un înger este,
Insa aripile-i albe lumea-a le vedea nu poate;
Muri sfintiti de-a omenirii rugaciuni îndelungate
Vad aripele-i diafane si de dânsele dau veste.


Te iubesc!  era sa strige demonul în a lui noapte,
Dara umbra-naripata a lui buze le înmoaie;
Nu spre-amor,spre-nchinaciune el genunchii-si încovoaie
Si asculta dus din lume a ei dulci si timizi soapte     

Un cer intunecat si un infinit de stropi..

Pasiune sau indiferenta! Cuvintele, punctele de suspensie imbraca fiecare traire a mea.. Eternele cuvinte ce pot fie sa aline, fie sa raneasca!


Azi ploua in sufletul meu cu petale de mar..                                 

O poveste frumoasa de dragoste dintre un inger si o fata care are un sfarsit tragic

Zorii unei zile noi se aratau. Furtuna trecuse. Primele raze ale soarelui isi faceau aparitia. O fata se plimba de-a lungul plajei, desculta, calcand pe nisipul umed. Marea era agitata. Valurile aduceau pe tarm alge purtate de apa rece precum inghetul dulce al pieirii... Fata era o adolescenta care nu dorea alt lucru pe lumea asta decat sa traiasca. Ea se aseza pe nisip, suspina adanc si isi indreapta privirea spre largul marii. Cu o zi in urma, inainte ca ea sa fuga de acasa, mama ei ii spusese ce rol important are ea pe lumea asta. Numai ca, aceasta adolescenta dispretuia o astfel de iubire. "Stii proverbul acela: Iubesti, deci traiesti?" "Mama, ce stii tu despre dragoste?" si se cufunda si mai adanc in visele ei, sperand ca intr-o alta viata sa gaseasca ceea ce cauta de ani de zile... Se trezi gandind cu voce tare: "Asta inseamna ca eu sunt un om mort, dar care inca mai traieste? Ce n-as da sa pot trai..." Se ridica si porni sa se plimbe de-a lungul digului si deodata simti o prezenta neobisnuita langa ea. Mai merse cativa pasi, dar se simtea urmarita. Cineva o prinse de mana. Se intoarse si nu putea sa creada ceea ce vedea. In fata ei statea un baiat imbracat in haine de argint, cu parul lung si blond, ca de aur... iar in ochii acestuia se citea perfectiunea. "Esti un inger!" "Dar nu orice inger, sunt ingerul tau... Tu m-ai chemat!". Ea nu putu sa raspunda. "Ai spus ca vrei sa traiesti..." continua el. "Esti perfect..." sopti ea. "Sunt ingerul tau!" "De ce mi te-ai aratat?" Pentru ca suferinta ta imi provoca o suferinta care este prea mare. Ca si tine vreau sa traiesc si eu in lumea ta." Ea il imbratisa. O stranse si el in brate. Adolescenta il saruta, dar ingerul dadu inapoi. "Nu se poate!" spuse el cu o teama in voce. cum il privea simtea cum incetul cu incetul revenea la viata. Fata cazu in genunchi si incepu sa planga. Ingerul ingenunche langa ea. Lacrimi de cristal i se prelingeau pe fata angelica. O imbratisa. "Te rog, nu suferi!" ii sopti fata. Cand deschise ochii, ea era singura pe plaja. Inca plangea. Simtea cum durerea o macina de vie... cum o sfasia. Asa ca incepu sa alerge cat putea de tare. Ajunse la dig. Continua sa alerge. In fata ei se vedea doar marea, acolo unde digul se termina. un salt a fost de ajuns. Simtea cum nu mai respira. In cele din urma zbura. O pasare parcurgea albastrul rosiatic al cerului strapuns de ultimele raze ale soarelui. Era la apus. Inca traia, dar intr-o alta lume. Era libera. O pasare neagra, cu aripi albe, zbura deasupra marii, zbura spre ceea ce credea ca se numeste eternitate, chiar daca in viata ei de pana atunci nu iubise cu adevarat. Cu timpul, sufletul sau se putea pierde in aceasta vasta eternitate. In locul unde acest suflet isi pierdu corpul, pe digul care se prelungea in largul marii, un inger plangea. Lacrimile sale nu mai erau de cristal, erau rosii ca sangele. Era sangele lui, sangele varsat pentru unica vietate pe care o adora, si pe care o pierduse. "Trebuia doar sa mai astepti... Asa cum tu ai renuntat la lumea ta, asa renunt si eu la lumea mea." Ingerul se prabusi la pamant si se preschimba intr-un corb.